Puterea unei priviri

Astăzi este sărbătoare… Este sărbătoare pentru că celebrăm memoria celor doi stâlpi ai Bisericii Romane: sfinţii Petru şi Paul. Amândoi au fost apostoli, amândoi l-au iubit mult pe Cristos, amândoi au dat o mărturie extraordinară despre credinţa lor, amândoi au pecetluit credinţa şi mărturia lor prin vărsarea sângelui, murind ca martiri… Dar, în acelaşi timp, amândoi au cunoscut momente de slăbiciune, amândoi au fost oameni slabi. Nu celebrăm astăzi memoria unor oameni perfecţi, a unor oameni fără cusururi, fără lipsuri. Dimpotrivă celebrăm memoria unor oameni care au experimentat din plin slăbiciunea.

Dacă astăzi aceşti doi sfinţi ne sunt prezentaţi de către Biserică drept modele, exemple de urmat, asta se datorează harului care a lucrat în ei. Şi tocmai despre acest lucru aş vrea să vorbesc în continuare. Dacă ar fi să dau un titlu predicii de astăzi aş numi-o aşa: puterea unei priviri.

Cât de importantă este privirea! Ce forţă are privirea! O privire îndreptată asupra ta te poate readuce la viaţă sau te poate condamna la moarte; îţi poate reînsufleţi curajul şi speranţa sau te poate arunca în abisul descurajării. Ce forţă are privirea!

La Auschwitz deţinuţilor le era interzis să-i privească pe soldaţi în ochi. Dacă un deţinut privea în ochi un soldat, era imediat executat. Dacă un soldat privea un deţinut, soldatul era pedepsit. Ştiţi de ce? Pentru că privirea lor putea provoca milă, compasiune, putea aduce un strop de umanitate în inima soldaţilor. Acest lucru le era interzis. Le era interzis să privească şi să fie priviţi… Le era interzis să fie oameni…

Citeşte mai mult»

Convertit pe patul de moarte

Donald Whitaker a fost medic de profesie şi om de ştiinţă care l-a respins în mod constant şi brutal pe Dumnezeu. Pe patul unui spital descoperă nevoia de iertare, de mântuire (un cuvânt care nu-i spunea mai nimic înainte). Astfel, îl descoperă pe Dumnezeu şi. odată cu el, descoperă pacea şi liniştea interioară pe care le căutase toată viaţa.

Mai jos puteţi urmări un material emoţionant cu mărturia pe care o dă el însuşi. Printre altele spune:

Este foarte uşor să fii ateist atunci când ai succes în viaţă. Un ateist îşi spune: N-am nevoie de Dumnezeu... Cine este Dumnezeu? Dar este foarte greu să fii ateist atunci când te afli pe patul morţii.

Citeşte mai mult»

1+1+1= IUBIRE

Omul, încă de la apariţia sa pe acest pământ, a simţit nevoia de a admite existenţa unei fiinţe superioare, transcendente, pentru a reuşi să explice ordinea existentă în lumea în care tocmai “s-a trezit”. Aşa se explică cum fiecare popor antic avea propriile sale zeităţi: obiecte sau fenomene ale naturii, pe care le personificau şi le considerau divine, superioare lor. Chiar şi astăzi, orice trib, fie el cât de îndepărtat sau izolat, posedă anumite tradiţii religioase prin care încearcă să ofere un răspuns întrebărilor fundamentale pe care orice om şi le pune: cine sunt, de unde vin, unde mă îndrept? Sunt întrebări pe care omul nu le poate ocoli, iar aceste întrebări cer un răspuns. Pentru a le oferi un răspuns, majoritatea popoarelor din istorie au “inventat” un Dumnezeu.

Citeşte mai mult»