Introducere
Postul, mortificarea specifică timpului
Postului Mare, trebuie să te deschidă spre generozitate: înseamnă a posti
pentru tine însuți, adică a te abține de la orice comportament egoist și
autosuficient, care tinde să absolutizeze orice bine material, dar înseamnă în același timp și a posti pentru ceilalți, adică a cultiva
iubirea fraternă, solidaritatea, ajutorul față cei nevoiași. Pe chipul fraților
noștri se descoperă chipul lui Cristos sărac și nevoiaș. Această compasiune
trebuie să se materializeze prin gesturi concrete de iubire și să fie însoțită
mereu de bucurie.
"Într-un psalm este scris: Eu am spus: Doamne, ai milă de mine, vindecă sufletul meu pentru că am păcătuit împotriva ta (Ps. 41,4). Această invocație, fraților, este sigură, dar vegheați săvârșind fapte bune. Atingeți psalmii împlinind poruncile; atingeți lira, ținând în frâu pasiunile. Împarte pâinea ta cu cel flămând (Is. 58,7), a spus Isaia; să nu credeți că este suficient postul. Postul te mortifică, nu îi ajută pe ceilalți. Vor fi utile renunțările tale, dacă vei oferi celorlalți din abundență. Câți săraci ar putea sătura prânzul la care astăzi am renunțat! Postul tău să fie acesta: în timp ce celălalt se satură cu hrană, tu bucură-te să te saturi cu rugăciunea care va fi ascultată. De fapt, continuă Isaia: În timp ce încă mai vorbești, eu îți zic: iată, sunt aici; dacă dai pâinea ta celui flămând și tu saturi sufletul amărât (Is. 58,9-10). Pentru că de obicei asta se face cu tristețe și cârtire, pentru a evita disconfortul celui care cere, nu pentru a liniști mădularele celui care are nevoie. Dar Domnul iubește pe cel care dă cu bucurie (2Cor. 9,7). Dacă ai împărțit pâinea cu tristețe, ai pierdut și pâinea și meritele. Fă deci aceasta cu inima deschisă, pentru ca cel care vede înăuntru, în timp ce mai vorbești încă, să îți spună: Iată, sunt aici. Cât de repede sunt primite rugăciunile celor care fac binele! Aceasta este dreptatea omului în această viață: postul, pomana și rugăciunea. Vrei ca rugăciunea ta să zboare până la Domnul? Dă-i două aripi: postul și pomana. Așa să ne găsească, așa liniștiți să ne învăluie lumina lui Dumnezeu și adevărul său, când va veni să ne elibereze de moarte Cel care deja a venit să moară pentru noi. Amin." (En. in ps. 42, 7-8)
Pe scurt…
"Când un creștin ajută un
creștin, mădularele slujesc celorlalte mădulare, iar Capul, Cristos, se bucură și
consideră ca și cum i s-ar fi dat lui ceea ce se dă unui mădular. Aici pe
pământ să fie hrănit Cristos cel flămând, cel însetat să primească de băut, cel
gol să fie îmbrăcat, cel străin să fie primit, bolnavul să fie vizitat. Acest
lucru este necesar în timpul călătoriei pe acest pământ. Așa trebuie să trăim
în acest exil, în care Cristos este nevoiaș. Este nevoiaș în frații săi, dar
bogat fără măsură în sine însuși." (Serm.
263,3)