Sfantul Apostol Petru in scrierile sfantului Ioan Gura de Aur

Introducere

În scrierile sfântului Ioan Gură de Aur găsim nenumărate referințe la sfântul apostol Petru, care scot în evidență stima deosebită și venerația pe care marele predicator al antichității o avea față de cel pe care obișnuia să îl numească “corifeul”, “capul apostolilor”, “gura discipolilor”, “coloana Bisericii” etc.[1] Ceea ce l-a determinat pe autorul nostru să îi recunoască apostolului Petru un statut cu totul special în rândul celorlalți apostoli au fost virtuțile sale și misiunea particulară pe care acesta a primit-o din partea lui Cristos (cf. In. 21,15-18). Însuși numele pe care Isus i l-a dat (Kefas, adică Piatră), explică Ioan Gură de Aur, se datorează faptului că era de neclintit în credința sa.[2] Această credință puternică a Apostolului, l-a făcut să fie cel dintâi care s-a ridicat în ziua Rusaliilor spre a da mărturie publică, cu mult curaj, despre Învierea lui Cristos din morți.[3] Credința și iubirea față de Învățătorul său îl împingeau în diferite circumstanțe să intervină mai repede decât ceilalți apostoli și să vorbească în numele tuturor. Tocmai această promptitudine a lui Petru, care nu ezita să ia cuvântul atunci când ceilalți tăceau, l-a inspirat pe Ioan Gură de Aur să îl numească “gura”, “limba” apostolilor:

Citeşte mai mult»

Îmi lipsea...

Aflându-mă încă sub impulsul emoțiilor pe care le-am trăit în această seară în Piața San Pietro, am decis să rup tăcerea care s-a instalat pe acest blog de ceva vreme. Scriu aceste rânduri pentru că nu am la îndemână un alt mijloc pentru a-mi exprima (și public) sentimentele de bucurie pe care le port acum în inima mea. 

Mă bucur, înainte de toate, că avem papă. În această perioadă de sede vacante am celebrat 12 Sfinte Liturghii fără a pronunța numele Papei. Era ca și cum lipsea ceva, ca și cum Liturghia ar fi fost incompletă...  Un coleg îmi spunea în această seară "Sai, mi mancava il papa" (Știi, îmi lipsea papa). Adevărul este că chiar ne lipsea...

Citeşte mai mult»

Biblia învingătorului

Cand invingatorul comite o greseala, spune: ”Am gresit!“ si invata lectia.
Cand invinsul comite o greseala, spune: “Nu e vina mea!” si arunca vina pe altii.

Un invingator stie ca adversitatea este cel mai bun invatator.
Un invins se simte victima in fata adversitatilor vietii.

Un invingator stie ca rezultatele actiunilor lui depind de el.
Un invins crede in existenta ghinionului.

Citeşte mai mult»

Vocaţiile – un dar pentru Biserică şi pentru lume

Mâine, 29 aprilie 2012, în duminica a IV-a din Timpul Pascal, Biserica Romano-Catolică celebrează a 49-a Zi Mondială de rugăciune pentru Vocaţii. Este o invitaţie puternică de a ne aminti în rugăciunile noastre de nevoia pe care o are Biserica de persoane care să i se consacre lui Cristos într-un mod deosebit. "Rugaţi pe Stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul tău" (Mt. 9,38).

Părinte Sfânt, priveşte spre această omenire a noastră, care face primii paşi pe drumul celui de-al treilea mileniu. Viaţa ei este încă puternic marcată de ură, de violenţă şi oprimare, dar foamea de dreptate, de adevăr şi de har îşi găsesc încă loc în inimile multora care aşteaptă să aduci mântuirea înfăptuită de tine prin Fiul tău, Isus. Avem nevoie de vestitori curajoşi ai Evangheliei, de slujitori generoşi ai omenirii suferinde. 

Te rugăm să-i trimiţi Bisericii tale preoţi sfinţi, care să sfinţească poporul tău cu instrumentele harului tău. Trimite consacraţi şi consacrate în număr mare, care să arate sfinţenia ta în mijlocul lumii. Trimite în via ta lucrători sfinţi, care să muncească cu înflăcărarea iubirii şi, împinşi de Duhul tău Sfânt, să poarte mântuirea lui Cristos până la marginile pământului. Amin. (Fer. Ioan Paul al II-lea)

Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a trimis cu această ocazie şi un mesaj către întreaga Biserică cu tema "Vocaţiile – dar al carităţii lui Dumnezeu".

Citeşte mai mult»

Rugăciunea – actul spontan al celui care crede

(Interviu difuzat la Radio Maria, joi 19 aprilie 2012 de la ora 12.15)

1. Vă rugăm să aprofundaţi temele principale ale audientei generale de ieri, miercuri 18 aprilie 2012.

Sfântul Părinte porneşte de la un text din Faptele Apostolilor, numit şi „Micile Rusalii”. Acest text spune că după ce apostolii Petru şi Ioan au vindecat, prin puterea lui Isus cel viu care lucra în ei, un paralitic la poarta Templului, şi după ce au fost închişi şi eliberaţi, ei s-au întors în mijlocul celorlalţi apostoli şi, povestindu-le toate aceste evenimente, şi-au ridicat toţi privirea spre cer şi au făcut această rugăciune foarte frumoasă:

Citeşte mai mult»

PS Lucian Muresan - al treilea cardinal român

     La Consistoriul care are loc sâmbătă, 18 februarie 2012, la Vatican, papa Benedict al XVI-lea ridică la demnitatea de cardinal 21 de persoane. Printre aceştia se află şi Preafericitul Lucian Mureşan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică). Este al treilea cardinal român după Iuliu Hossu (1885-1973) şi Alexandru Todea (1912-2002).(...)

      Preafericitul Lucian Mureşan s-a născut la 23 mai 1931 la Ferneziu (Baia Mare). După suprimarea Bisericii de către regimul comunist în anul 1948, a aşteptat un moment potrivit să studieze teologia, cu gândul să devină preot. A lucrat în diferite locuri, inclusiv la hidrocentrala de la Bicaz. În anul 1955 a intrat la Institutul Teologic de la Alba-Iulia. În anul 1958 (era în anul IV), la presiunea autorităţilor comuniste, a trebuit să părăsească Seminarul. A lucrat într-o carieră de piatră (zece ani) şi apoi la Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri din Baia Mare (20 de ani). A continuat studiile în clandestinitate şi a fost sfinţit preot la 19 decembrie 1964; din anul 1985 a condus Eparhia de Maramureş, fiind confirmat în 1990 de Ioan Paul al II-lea. La 27 mai 1990 a fost consacrat episcop, la Baia Mare. La 4 iulie 1994, acelaşi papă l-a numit arhiepiscop Alba-Iulia şi Făgăraş şi mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma. La 16 decembrie 2005, Benedict al XV-lea l-a ridicat la demnitatea de arhiepiscop major.(...)

       Într-un interviu acordat Agenţiei Agerpres, Preafericirea sa consideră că noua demnitate onorează Biserica din România şi întreaga naţiune română: "Dorinţa mea încă de copil a fost de a deveni preot, de a sluji poporul lui Dumnezeu, de a celebra sfintele taine. Toate celelalte slujiri la care Biserica m-a chemat de-a lungul anilor le-am primit în spirit de încredinţare în faţa planului Domnului, cerându-i mereu har şi ajutor spre a-mi putea împlini misiunea cu dăruire, după dorinţa inimii sale... Această numire (de cardinal) consider că este adresată în primul rând jertfei martirilor şi a întregii noastre Biserici, care au plătit cu sângele lor preţul fidelităţii faţă de Cristos şi faţă de Biserica sa. Este grăitor în acest sens să ne gândim la cuvintele papei Pius al XII-lea adresate Bisericii Greco-Catolice din România în scrisoarea apostolică "Veritatem facientes" din 27 martie 1952, în plină prigoană comunistă, prin care papa săruta în chip spiritual lanţurile celor întemniţaţi pe nedrept, episcopi şi preoţi ai acestei Biserici. Pentru mine personal este o mare onoare şi o nouă responsabilitate în sânul Bisericii noastre, dar şi al Bisericii Universale".

preluare ercis

Celebrarea în cadrul căreia PS Lucian Mureşan va primi titlul de cardinal, va fi transmisă în direct pe TVR2, sâmbătă 18 februarie 2012, începând cu ora 11.30!