Aflându-mă încă sub impulsul emoțiilor pe care le-am trăit în această seară în Piața San Pietro, am decis să rup tăcerea care s-a instalat pe acest blog de ceva vreme. Scriu aceste rânduri pentru că nu am la îndemână un alt mijloc pentru a-mi exprima (și public) sentimentele de bucurie pe care le port acum în inima mea.
Mă bucur, înainte de toate, că avem papă. În această perioadă de sede vacante am celebrat 12 Sfinte Liturghii fără a pronunța numele Papei. Era ca și cum lipsea ceva, ca și cum Liturghia ar fi fost incompletă... Un coleg îmi spunea în această seară "Sai, mi mancava il papa" (Știi, îmi lipsea papa). Adevărul este că chiar ne lipsea...
Mă bucur pentru că astăzi Domnul a arătat tuturor că El conduce Biserica sa. Da, mă bucur că nu a fost ales papă "favoritul" meu și nici "favoriții" mass-mediei, ci cel pe care Domnul l-a voit.
Mă bucur pentru că am văzut în această seară un papă care nu a considerat indispensabil un discurs "ca la carte", ci a preferat să lase inima să vorbească...
M-am bucurat să (re)văd un papă umil și senin, care nu "s-a plâns" de greutatea crucii pe care a luat-o în spate, deși știm cu toții că nu este deloc ușoară. Va rămâne memorabilă imaginea din această seară a papei Francisc cu fruntea plecată în fața credincioșilor, cerându-le să se roage pentru ca binecuvântarea Domnului să coboare mai întâi asupra sa, pentru ca apoi să o poată oferi credincioșilor. “Acum doresc să dau binecuvântarea, dar înainte – înainte, vă cer o favoare: înainte ca Episcopul să binecuvânteze poporul, vă cer ca voi să îl rugaţi pe Domnul să mă binecuvânteze: rugăciunea poporului, cerând binecuvântarea pentru Episcopul lui. Să păstrăm tăcerea pentru această rugăciune a voastră pentru mine”, a spus Papa.
Când am auzit numele pe care noul papă l-a ales (Francisc), mi-au venit imediat în minte cuvintele spuse de Domnul sfântului Francisc de Assisi: "Francisc, du-te și repară Biserica mea!" Sunt convins că același a fost mesajul pe care Domnul i l-a transmis și papei Francisc în aceste zile...
Am încredere că exemplul de umilință și de pietate al papei Francisc, care este vizibil încă din primele ore ale pontificatului său, va reuși să însuflețească tot mai mult viața Bisericii, așa cum exemplul sfântului Francisc a reușit să însuflețească Biserica din timpul său.
Așadar, "începem acest drum împreună", așa cum spunea papa Francisc, recunoscători și încrezători în prezența Domnului care nu abandonează niciodată Biserica sa.