Imnul Crucii

Paulin de Nola (secolul al IV-lea):

O sfântă Cruce, imensă bunătate a lui Dumnezeu! O sfântă Cruce, gloria cerului! O sfântă Cruce mântuire eternă a oamenilor! O sfântă Cruce, teroare a nelegiuiţilor, forţă a drepţilor, lumină a credincioşilor!

O sfântă Cruce care ai făcut ca Dumnezeu în carne să fie mântuirea pământului şi omul în ceruri să domnească alături de Dumnezeu. Prin tine a strălucit lumina adevărului şi a dispărut nelegiuirea întunericului.

Tu ai distrus păgânilor convertiţi zadarnicele temple, tu ai restabilit pacea, tu ai împăcat omul prin alianţa Domnului.

O sfântă Cruce, tu eşti scara prin care omul poate ajunge în ceruri. Fii mereu pentru noi, credincioşii tăi devotaţi, coloană şi ancoră pentru ca locuinţa noastră să rămână statornică şi corabia vieţii noastre sigură.

Pe cruce fixează-ţi credinţa! Din înaltul crucii ia coroana!

Lacrimile lui Petru

 Sfântul Maxim, episcop de Torino (sec IV-V):

"Întorcându-se, Domnul îl priveşte pe Petru. Şi Petru, dându-şi seama de ceea ce tocmai a zis, regretă şi plânge...; se topeşte în lacrimi şi rămâne tăcut... (Lc 22,61-62). De fapt, lacrimile sunt specifice rugăciunilor tăcute; ele merită iertarea chiar şi fără a fi invocată... Adesea cuvintele nu reuşesc să exprime o rugăciune, dar lacrimile reuşesc întotdeauna acest lucru; lacrimile exprimă mereu ceea ce trăim şi simţim, în timp ce cuvintele pot fi de multe ori insuficiente. De aceea Petru nu mai apelează la cuvinte: cuvintele îl făcuseră să trădeze, să păcătuiască, să-şi renege credinţa. Preferă acum să-şi mărturisească păcatul prin intermediul lacrimilor, după ce îl renegase pe Domnul său prin intermediul cuvintelor.

Abia după Înviere, Petru începe să vorbească din nou... Atunci când Domnul îl întreabă de trei ori: "Simon, mă iubeşti?"  (In 21,17), de trei ori răspunde: "Doamne, tu ştii că te iubesc". Domnul îi spune atunci: "Paşte oile mele", şi asta de trei ori. Acest răspuns compensează rătăcirea sa de mai înainte; cel care îl renegase pe Domnul de trei ori îl mărturiseşte de trei ori; de trei ori a fost vinovat, de trei ori obţine harul  cu iubirea sa. 

Vedeţi, deci, câte beneficii a obţinut Petru din lacrimile sale!... Înainte de a vărsa lacrimile era un trădător; După ce s-a topit în lacrimi, a fost ales ca păstor; cel care la un moment dat se comportase nedemn, primeşte misiunea de a veghea comportamentul celorlalţi."

Cuvinte de aur

“Când voi fi coborât în criptă, voi putea spune, ca mulţi alţii, ‘Zilele muncii mele s-au sfârşit’, dar nu voi putea spune ‘Viaţa mea s-a sfârşit’. Mormântul nu este o alee înfundată; este un drum ce conduce dincolo. Marchează sfârşitul unui apus şi începutul unor noi zori.” (Victor Hugo)

Citeşte mai mult»

Datorită Lui toate lucrurile se pot vedea

”Cred în Dumnezeu aşa cum cred în soare, nu pentru că îl pot vedea, ci pentru că, datorită lui, toate lucrurile se pot vedea.” (C.S. Lewis)

Preţuieşte timpul!

Julien Green (Jurnal):

"Ce fac orele pe care le pierdem  şi unde se duc? Ele aşteaptă ziua când vor veni să depună mărturie împotriva noastră; vor spune în lacrimi cum le-am abandonat, căci fiecare dintre ele ar fi vrut să ne dea ceva".

Citeşte mai mult»

Ce este mai uşor?

Arhiepiscopul William Temple: 

“Să creezi (lumea) a fost uşor… nici un efort. ‘Să fie lumină’ (a spus Dumnezeu) şi a fost lumină. Dar să converteşti inimile de la egoismul caracteristic omului la iubirea caracteristică lui Dumnezeu… aceasta a costat agonie şi sudoare de sânge şi moartea (lui Dumnezeu) pe cruce.”

Viața - un exercițiu al dorinței

Sf. Augustin, Tratatul asupra Scrisorii întâi a sfântului Ioan

Iată ce este viaţa noastră: un exerciţiu al dorinţei. Dorinţa sfântă ne va forma cu atât mai mult, cu cât ne vom detaşa dorinţele de iubirea lumii. Am spus-o deja cu altă ocazie: goleşte ceea ce trebuie umplut. Ceea ce trebuie umplut de bine trebuie să fie golit de rău. Presupune că Dumnezeu vrea să te umple cu miere. Dacă eşti plin de oţet, unde vei pune mierea? Trebuie să goleşti vasul de ceea ce conţinea, trebuie să-l cureţi. Trebuie să-l cureţi, chiar cu trudă şi oboseală, ca să fie în măsură să primească altceva.

Citeşte mai mult»