(Predica la Duminica a XXXIII-a de Peste Am, Anul A)
Cuvântul lui Dumnezeu din duminica trecută ne-a ajutat să înţelegem cât de important este ca acea candelă a vieţii noastre să aibă mereu uleiul iubirii, al credinţei, al speranţei, al curajului. Am văzut atunci că acest ulei îl putem procura din momentele noastre de interiorizare, de rugăciune, din meditarea Cuvântului lui Dumnezeu şi, mai ales, din participarea la sacramente, la sacramentul Spovezii şi al Euharestiei.
Iată-ne astăzi din nou în Biserică, în jurul lui Cristos şi în jurul Cuvântului său pentru a ne alimenta aceste candele cu uleiul de care avem nevoie pentru a reaprinde acele virtuţi şi valori care ne vor ajuta să trăim cu sens viaţa noastră.
Lectura evanghelică pe care am ascultat-o astăzi este, de asemenea, foarte provocatoare. Este vorba despre parabola talanţilor, una dintre cele mai cunoscute parabole rostite de către Isus, care are o bogăţie extraordinară de semnificaţii. Nici nu ştii ce să admiri mai mult în această parabolă… Să admiri generozitatea Stăpânului, a lui Dumnezeu, care împarte pur şi simplu tot ce are, toată bogăţia sa cu servitorii săi; să admiri încrederea pe care Dumnezeu o are în oameni oferindu-le lor bogăţiile sale; să admiri libertatea pe care Dumnezeu o oferă oamenilor de a administra aşa cum vor, practic, bunurile care nu sunt ale lor, ci ale sale; să admiri răsplata pe care Dumnezeu o oferă la întoarcerea sa celor care dezvoltă darurile sale… Nu ştii, într-adevăr, ce anume să consideri cel mai important în această parabolă pentru că toate împreună formează o capodoperă a Bibliei care ne vorbeşte despre generozitatea lui Dumnezeu şi despre responsabilitatea omului.
