Sunt bucuros, dragă Isuse, să-ți fac urările pentru ziua ta de naștere.
În fiecare an de Crăciun tu ești sărbătoritul, dar de câte ori noi ne însușim sărbătoarea ta…
Și te lăsăm în colțul vag a unei amintiri lipsite de obligații, de inimă și de ospitalitate sinceră.
De două mii de ani, la fiecare Crăciun noi ne facem unii altora urări pentru că simțim că Nașterea ta este și nașterea noastră, nașterea Speranței, nașterea Iubirii, nașterea lui Dumnezeu în grota sărăciei noastre.
Însă – cât de rău îmi pare că trebuie să o recunosc – Nașterea ta, Nașterea ta este amenințată de un fals crăciun, care ne invadează cu putere, ne tentează și ne narcotizează până la punctul de a nu mai vedea și de a nu mai simți chemarea adevăratului Crăciun: Nașterea ta!
Câte lumini acoperă străzile și umplu vitrinele magazinelor în această perioadă!
Dar lumea știe că lumina ești Tu? Și dacă în interior oamenii rămân în întuneric, la ce folosește împodobirea nopții cu lumini colorate? Nu e o bătaie de joc, o Isuse? Nu e o trădare a Crăciunului? Aceste întrebări, dragă Isuse, îmi cuprind inima și se transformă într-o invitație puternică la convertire.
Dar noi creștinii răspândim lumină cu viețile noastre? Familiile și parohiile noastre seamănă într-adevăr cu Betleemul? Se observă steaua cometă a mărturiei vieții, locuită și transformată de Prezența ta?
Aceste întrebări nu putem, nu vrem, nu trebuie să le evităm dacă vrem să trăim un adevărat Crăciun.
În case și în locurile de divertisment, în aceste zile, se aud tot felul de cântece care ar vrea să ne invite la bucurie. Dar de ce fel de bucurie vorbim? Oamenii au schimbat bucuria cu plăcerea: ce mistificare! Plăcerea este chemarea cărnii și, de aceea, dispare imediat și cere să fie repetată în mod continuu și insațiabil; bucuria, în schimb, este freamătul sufletului care ajunge la Betleem și îl vede pe Dumnezeu și rămâne fascinat și implicat în sărbătoarea Iubirii pure.
Va fi aceasta bucuria noastră, va fi acesta Crăciunul nostru? Isuse, ce mult ai vrea să fie așa!
Dar mai există un gând care mă tulbură și mă face să simt foarte departe Crăciunul nostru de Nașterea ta. La Nașterea ta, o Isuse, tu nu ai făcut o mare cină și nu ai prenotat o sală într-un luxos hotel situat într-o renumită stațiune turistică. Tu te-ai născut sărac. Tu ai ales umilința unei grote și brațele Mariei.
Ce frumos ar fi dacă de Crăciun, în loc să umplem casele de lucruri inutile, le-am goli pentru a împărți cu cei care nu au, pentru a face experiența minunată a darului, pentru a trăi Crăciunul împreună cu tine, Isuse! Acesta ar fi adevăratul cadou de Crăciun!
Acum eu îți urez, din toată inima, o zi de naștere frumoasă, Isuse!
Dar mă tem că se poate întâmpla ca sărbătoarea ta să nu fie și sărbătoarea noastră.
Transformă-ne inima, o Isuse, pentru ca noi să devenim Betleem și să gustăm bucuria nașterii tale împreună cu Maria, cu Iosif, cu păstorii, cu Francisc de Assisi, cu Ioan Paul al II-lea, cu Maica Tereza de Calcutta și cu atâtea suflete care, cu inima, și-au stabilit locuința la Betleem.
Crăciun fericit tuturor… dar acum știți la ce Crăciun mă refer.
Card. Angelo Comastri
(Traducere: Vasile Petrisor)