Sâmbătă după-amiază am postat pe facebook un citat
luat din cardinalul Montini care mi-a plăcut foarte mult: „Pentru mulţi
creştini nu mai există opoziţie între Cristos şi lume, nu pentru că lumea s-ar
fi convertit la Cristos, dar pentru că ei, creştinii, s-au convertit la lume”. Au
fost mai mulţi „prieteni virtuali” care au lăsat un comentariu la această
postare. Dar mi-a atras atenţia, într-un mod deosebit, unul care spunea: „poate
că Cristos a dezamăgit”, de aceea creştinii tind tot mai mult să se
convertească la lume, la mentalitatea lumii.
Oare Cristos dezamăgeşte?
Stând puţin şi analizând acest comentariu, mi-am
dat seama că este adevărat – Cristos poate să dezamăgească, şi chiar dezamăgeşte
pe mulţi oameni. I-a dezamăgit pe mulţi cât a trăit pe acest pământ şi a
continuat în toată istoria creştinismului să dezamăgească… Dar nu pe toţi. L-a dezamăgit pe tânărul bogat care s-a
prezentat în faţa lui, întrebându-l: „Ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa
veşnică?” „Mergi, vinde tot ce ai, împarte săracilor, apoi vino şi urmează-mă”,
răspunde Isus. Un răspuns care l-a dezamăgit profund pe tânăr şi a mers trist
pentru că avea multe bogăţii şi puţină iubire. În schimb, Isus nu l-a dezamăgit
pe Levi, vameşul, care era dispus să împartă averea sa cu cei săraci. Isus l-a
dezamăgit pe Iuda, care aştepta altceva de la Isus – să pună mâna pe puterea
politică a Israelului. Dar Isus nu i-a dezamăgit pe ceilalţi apostoli care au
lăsat totul şi l-au urmat şi l-au vestit toată viaţa pe Isus. Nu i-a dezamăgit
pe aceştia, chiar dacă toţi au fost nevoiţi să-şi dea viaţa pentru el. Isus l-a
dezamăgit şi pe tâlharul răstignit în stânga sa care striga la Isus, cerându-i
să se elibereze pe sine şi pe el. Dar nu l-a dezamăgit pe tâlharul din dreapta
care i-a cerut: Aminteşte-ţi de mine când vei fi în Împărăţia ta.
De-a lungul istoriei s-a întâmplat exact aşa: Isus i-a dezamăgit pe unii şi i-a împlinit
pe alţii. Aşa se întâmplă şi astăzi. Isus continuă să dezamăgească. Îi
dezamăgeşte pe toţi aceea care îl caută în mod superficial, doar pentru anumite
interese. Îi dezamăgeşte pe toţi cei care cred că el este doar un magician care
rezolvă problemele oamenilor. Îi dezamăgeşte pe cei care vor ca viaţa lor să fie
lipsită de orice problemă. Îi dezamăgeşte Isus pe toţi cei care nu sunt dispuşi
să primească, nu ceea ce vor ei, ci ceea ce cred ei că este mai bine pentru
ei.
Evanghelia de astăzi îl prezintă pe Isus
înconjurat de multă lume. Mi se pare interesant ceea ce face Cristos la un
moment dat: deşi era multă lume în jurul său, îi ia pe ucenici şi îi invită
într-un loc retras să se odihnească puţin. De ce oare? De ce nu a rămas cu toţi
oamenii? De ce? Pentru că aceştia nu erau dispuşi să rămână cu Isus. Iată ce
spune textul: “Căci era aşa de multă lume care venea şi pleca”. Nu erau dispuşi să stea cu Isus. Erau oameni deja dezamăgiţi de
Cristos – veneau şi plecau. Isus şi-a
dat seama că nu-i poate ajuta pe aceşti oameni şi a preferat să se retragă
deoparte cu o mână de oameni care erau dispuşi să rămână cu el.
După această întâlnire, ne spune Evanghelia, Isus,
apropiindu-se cu barca de ţărm, a văzut mulţi oameni adunaţi din toate satele
şi oraşele din jur. Erau adunaţi şi îl aşteptau pe el. De data aceasta Isus nu
mai pleacă, nu se mai retrage, ci rămâne cu ei. “A fost cuprins de mare milă faţă de ei, pentru că
erau ca nişte oi fără păstor. Atunci a început să-i înveţe îndelung”. De ce nu
s-a mai retras acum? Pentru că aceşti oameni nu mai erau ca cei dinainte care
veneau şi plecau, ci erau oameni care erau dispuşi să rămână cu el, să-l
asculte şi să-l primească în vieţile lor.
Ce lecţie ne transmite şi nouă Evanghelia de
astăzi! Este posibil ca şi noi să fi experimentat dezamăgirea lui Dumnezeu. Dar
Evanghelia de astăzi ne aminteşte că, dacă s-a întâmplat acest lucru, nu a fost
vina lui Dumnezeu. A fost din cauza noastră, pentru că nu am fost dispuşi să rămânem
cu el.
Dacă ne trăim credinţa într-un mod superficial,
Isus ne va dezamăgi. Dacă vom veni la Biserică doar pentru că aşa se
obişnuieşte, vom rămâne dezamăgiţi. Dacă îl căutăm pe Dumnezeu doar când ne
este greu, vom fi dezamăgiţi. Dacă suntem creştini doar o dată pe săptămână
când mergem la Biserică, vom rămâne dezamăgiţi de Isus. Dacă vom rupe credinţa
de viaţă, vom fi dezamăgiţi…
În schimb, dacă îl vom căuta pe Isus şi vom fi
dispuşi să rămânem cu el, Isus ne va împlini. Dacă vom simţi nevoia de a ne
întâlni cu el cât mai des „într-un loc retras”, el ne va împlini. Dacă îl vom
lăsa pe el să decidă ceea ce este cel mai bine pentru noi, Isus ne va împlini.
Dacă vom purta credinţa în fiecare moment al vieţii noastre, acest lucru ne va
ajuta să ne împlinim. Dacă îl vom accepta pe Isus în viaţa noastră şi ne vom
strădui să-l slujim cât mai bine în persoana fraţilor, el îşi va aminti de noi
şi ne va oferi răsplata fericirii…