Pe drum i-a întrebat pe ucenici: "Cine spun oamenii că sunt eu?" Ei i-au răspuns: "Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alţii că eşti unul dintre profeţi". Atunci el i-a întrebat: "Dar voi cine spuneţi că sunt eu?" Simon Petru i-a răspuns: "Tu eşti Cristos". (Mc, 27-29)
Două întrebări mari şi două răspunsuri pe măsură... Nu e un simplu dialog "de drum", ca să treacă timpul mai repede şi a uita de greutatea drumului. Este un episod cheie din Evanghelie amintit de toţi cei trei evanghelişti sinoptici. Dar întrebarea pe care mi-am adresat-o de foarte multe ori este aceasta: de ce acest dialog atât de intim şi de important a avut loc pe drum? Oare nu era mai potrivit ca Isus să-i fi invitat pe ucenici într-un ţinut retras şi acolo să fi avut loc acest colocviu?
De un lucru sunt absolut convins – nu este deloc întâmplător acest „pe drum”. Dacă Isus i-a interogat pe ucenicii săi „pe drum”, a voit să ne spună că acela este locul în care şi noi, asemenea lor, suntem chemaţi să dăm răspuns acestor întrebări. Nu într-un loc retras, nu atunci când suntem singuri în camera noastră, nu atunci când suntem în Biserică, ci „pe drum”, pentru că acest „pe drum” caracterizează viaţa noastră. Doar atunci când suntem „pe drum” descoperim ce spun alţii despre El şi avem ocazia să dăm un răspuns personal sincer, distanţându-ne sau nu de „părerile” celorlalţi.
Este uşor să răspunzi la aceste întrebări ale Îvăţătorului atunci când eşti „acasă”, în Biserică, într-un moment de linişte şi pace când parcă îl atingi cu degetul pe Dumnezeu. Este uşor să dai un răspuns frumos „de manual” acestor întrebări atunci când toate îţi merg bine… Dar este mult mai greu să dai un răspuns atunci când eşti „afară”, „pe drum”, acolo unde te întâlneşti cu problemele, dificultăţile şi suferinţa ta sau a altora… Este mult mai greu atunci când nu toţi sunt dispuşi să răspundă ca tine…
Iată de ce Isus a purtat acest dialog „pe drum” – pentru că acolo răspunsul omului este mai dificil, dar mai sincer, mai real şi, tocmai de aceea, valorează mult mai mult…
Şi încă ceva la care mă face să mă gândesc acest „pe drum”. Nu este suficient să răspunzi acestor întrebări în particular, atunci când eşti doar tu cu Domnul; nu este suficient să-i spui doar în inima ta lui Isus: Doamne, tu eşti Totul meu, cel mai bun Prieten, Stânca mea în care îmi găsesc refugiu… Nu este suficient să-i spui toate acestea Domnului atunci când eşti singur cu el. Eşti chemat să dai răspunsul „pe drum”, de faţă cu semenii tăi şi cu voce tare să te audă/vadă şi ei. Nu este suficient să-i dai Domnului un răspuns frumos duminica, atunci când eşti în Biserică. Trebuie să dai acelaşi răspuns şi „pe drum”, în mijlocul fraţilor tăi!
Isus vrea să ne întrebe şi pe noi, cei care suntem „pe drum”: Cine spun oamenii că sunt eu? Dar tu cine spui că sunt eu? Ce răspuns îi vom da… „pe drum”?