(Această rugăciune a fost compusă de papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia celei de-a 1650-a aniversare a nașterii sfântului Augustin, rostită la 11 noiembrie 2004 în Capela privată din Vatican, în fața relicvelor Sfântului)
O mare sfinte Augustine,
părintele și maestrul nostru,
tu care cunoști căile luminoase ale lui Dumnezeu,
dar și căile întortocheate ale oamenilor,
noi admirăm minunățiile
pe care Harul divin le-a realizat în tine,
făcând din tine un mărturisitor neobosit
al adevărului și al binelui, în slujirii fraților.
La începutul unui nou mileniu,
însemnat cu Crucea lui Cristos,
învață-ne să citim istoria în lumina Providenței divine,
care conduce evenimentele spre întâlnirea definitivă cu Tatăl.
Îndreaptă-ne spre țelul păcii,
trezind în inimile noastre același dor după acele valori pe care se poate construi,
cu puterea care vine de la Dumnezeu,
o cetate pe măsura omului.
Profunda doctrină, pe care,
cu un studiu pasionant și asiduu,
ai extras-o din izvoarele mereu vii ale Scripturii,
să-i lumineze pe toți cei care, și astăzi, sunt ispitiți de
atracții străine.
Dă-le curajul de a se îndrepta spre omul interior
unde se află în așteptare Cel care, singur,
poate să dea odihnă inimilor noastre neliniștite.
Mulți dintre contemporanii noștri au pierdut speranța de a mai putea ajunge,
printre atâtea ideologii contrastante,
la adevăr,
prezent, totuși, în străfundul inimii lor, printr-o chinuitoare nostalgie.
Învață-i să nu abandoneze niciodată căutarea,
convinși fiind că, la sfârșit,
truda lor va fi răsplătită
de întâlnirea mult râvnită cu acel Adevăr suprem
care este izvor al oricărui adevăr creat.
În sfârșit, o sfinte Augustine,
dăruiește-ne și nouă o scânteie din acea iubire înfocată pentru Biserică,
Catolica mamă a sfinților,
care a susținut și însuflețit ostenelile îndelungatei tale slijiri.
Fă ca, umblând împreună sub îndrumarea Păstorilor legitimi,
să ajungem la gloria Patriei cerești, unde,
împreună cu toți Fericiții,
ne vom putea uni în intonarea noului Alleluia fără sfârșit.
Amin.