Isus ne este de ajuns!

Este impresionant dialogul dintre Isus şi apostolul Filip (cel pe care îl sărbătorim astăzi) din Evanghelia zilei.

Filip – "Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!"... Nu mai vrem nimic altceva decât să-l găsim pe el. Pe el îl căutăm în tot ceea ce facem pentru că "neliniştită va fi inima noastră (...)" până ce nu-l vom găsi pe Tatăl.

Isus – "De atâta vreme sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filipe? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl". Eu vă sunt de ajuns! 

Isuse, Totul meu,  fă să primesc cu inima deschisă tot ceea ce-mi trimiţi şi ajută-mă să nu-mi doresc niciodată mai mult decât îmi oferi tu! Ajută-mă... să-mi ajungi!!! 

O, nu! Isus îmi e de-ajuns! El, Singurul Acel
Ce-n veci rămâne neschimbat. Isus mi-ajunge acum,
De nu mi-ai da, bătrân Pământ, nici praful de pe drum!
Degeaba strigi, căci eu sunt mort. Ce-i viu acum în mine
E slava vieţii lui Isus, ce te-a învins pe tine,
Atunci când tu L-ai ispitit, în ţarina pustiei,
Cu toată strălucirea ta şi slava bogăţiei.
Acel Isus e azi al meu. El mi S-a dăruit.
Şi mi-e de-ajuns. De ce mai strigi? În El sunt împlinit.
Tu n-ai ce-mi face, eu sunt mort. Isus trăieşte-n mine,
Şi cheamă-L, dacă mâna-ţi dă, cu daruri de la tine.
Nu mă înmoaie amăgiri, nu mă-nspăimânţi nici cu urgii.
Isus pe toate le-a-nfruntat, şi împotriva Lui tu vii. 

Isuse, Tu îmi eşti de-ajuns în orice-mprejurare;
Eu numai Ţie îţi aduc, acum, şi-n veci o venerare,
Un preţ, tot preţul care e şi toată-a mea-nchinare!
(Valdi Herman)