De multe ori m-am întrebat: ce anume l-a făcut pe
Isus în Grădina Ghtsemani să-i ceară Tatălui său o „învoire”: „Tată, dacă este
cu putinţă, să treacă paharul acesta de
Nu aş şti să răspund cu exactitate. Şi nimeni nu
poate face acest lucru. Dar, sunt convins, unul din cele mai grele momente prin
care a trecut Dumnezeu ca om a fost scena batjocorii la care a fost supus în
timp ce era pe cruce. Nu e vorba de piroane şi ciocane, ci de cuvinte de ocară
aruncate aspra sa în semn de total dispreţ.
Să ne amintim câteva din acestea… Spectatorii strigau: „Dacă eşti tu Fiul lui
Dumnezeu, coboară-te de pe cruce”. Liderii religioşi râdeau ironic spunând: „Pe
alţii i-a salvat, iar pe sine nu se poate salva”. Soldaţii îşi băteau şi ei joc
de victima lor prin aceste cuvinte: „Dacă tu eşti Regele iudeilor, salvează-te
pe tine însuţi”. Până şi tâlharul strigă la el: „Nu eşti tu Cristosul?
Salvează-te pe tine însuţi şi pe noi”.
Oare nu era destul că era răstignit… pe nedrept?
Nu era suficient că a fost pus între doi răufăcători, deşi nu făcuse nici un rău?
Erau cuiele prea scurte, coroana de spini prea netedă sau biciuirea prea
scurtă?
Da, îi
zdrobiseră trupul, iar acum voiau să-i zdrobească şi duhul! Aşa că au
început să arunce asupra lui săgeţile ascuţite ale răutăţii verbale, înmuiate
în otravă pură…
Aceasta este scena care mă revoltă cel mai mult. Ce fel de oameni îşi pot bate joc de un
muribund? Ce om poţi fi ca să ajungi să pui pumni de sare peste rănile deschise
ale unui rănit? Cum ai putea să-ţi baţi joc de o persoană aşezată pe un scaun
electric? Sau cine ar fi atât de insensibil să-şi bată joc de fiul unei mame
care se află între viaţă şi moarte?
Şi când te gândeşti la cuvintele sfântului Petru: „Când
era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi când era chinuit, nu ameninţa, ci
se supunea dreptului Judecător” (1Pt
2,23).
Ce lecţie pentru fiecare dintre noi… Nu răspundea la batjocuri, chiar dacă astea
îl omorau. Nu spunea: „Am să te prind eu! Aşteaptă numai până după înviere,
amice!” Nimic din toate acestea.
Ascultare până la moarte… Supunere totală dreptului Judecător… Iubire până la
ultima suflare… „Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac”.
Noi ce facem? Cu insultele aruncate asupra
celorlalţi… Cu judecăţile de tot felul… Bârfele... ???
Să reţinem: cuvintele
pot răni/omorî o persoană mai mult decât o pot face un ciocan şi nişte cuie…