În seara aceasta am participat la o lectio divina cu studenţii. M-am convins
o dată în plus de adevărul cuvintelor Scripturii: „Cuvântul lui Dumnezeu este
viu şi plin de putere şi mai pătrunzător decât o sabie cu două tăişuri” (Evrei
4,12). Am ales pentru meditaţie parabola Fiului
risipitor, sau mai bine zis Parabola
Tatălui milostiv. Credeam că ştiu cam totul despre acest text; dar m-am
înşelat. Fiecare împărtăşire făcută
de participanţi îmi descoperea semnificaţii noi şi profunde care intersectează
viaţa noastră de credinţă. Da, Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere…
Mie mi-au rămas în minte aceste cuvinte: „ar fi
dorit să se sature cu roşcovele pe
care le mâncau porcii”. Nu şi-ar fi dorit doar să-şi aline foamea cu roşcovele
porcilor, ci să se sature cu
acestea. Oare să fi ajuns acest tânăr să invidieze porcii sătui pe care îi
păştea?
Nu ştiu dacă vom realiza vreodată cât de mult ne coboară păcatul, neascultarea de
Dumnezeu. El a voit omul ca încununare a
creaţiei sale, iar Isus, Fiul său, ne-a ridicat şi mai sus, oferindu-ne
demnitatea de a fi copii ai lui Dumnezeu.
Dar prin păcat omul se înjoseşte atât de mult, încât e de nerecunoscut...
A fi om e lucru mare... Dar a rămâne om e lucru şi mai mare...
Cum poţi să nu cânţi iubirea unui Tată care aleargă spre tine pentru a te îmbrăţişa
şi a te săruta, chiar dacă tu i-ai risipit averea şi ai renunţat la demnitatea
de a fi încununarea creaţiei şi fiu al său…
Doamne, ajută-mă să fiu şi să rămân om, aşa cum m-ai creat şi m-ai vrut tu!
Nu permite să cobor acest standard pe care tu l-ai fixat pentru mine!
Ajută-i şi pe ceilalţi fraţi ai mei să rămână oameni, capodopere ale creaţiei tale, fraţi ai lui Isus şi fii
preaiubiţi ai tăi. Amin.
Atunci le-a spus această parabolă: Apoi le-a spus: “Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine». Iar el le-a împărţit averea. Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău». Într-adevăr, s-a ridicat şi a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit». Şi au început să sărbătorească. Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Atunci a chemat pe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce este aceasta. El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l ruga stăruitor. El i-a răspuns tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă distrez cu prietenii mei. Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine totdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. Dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm pentru că acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit!»”