Sfântul Iosif şi puterea de a te împotrivi "normalului"

Dacă privim tablourile şi statuile care îl reprezintă astăzi pe sfântul Iosif, am spune despre el că era un bărbat înaintat în vârstă, cu barbă, venerabil şi demn de respect. Acesta este modul tradiţional de a-l prezenta pe sfântul Iosif… dar oare corespunde el realităţii? Nu avem dovezi în acest sens. Iar eu personal refuz să cred acest lucru. Cu atât mai mult cu cât, în acea perioadă, tinerii se căsătoreau la o vârstă destul de fragedă. De ce să ni-l închipuim pe Iosif bătrân?

Este mult mai frumos şi înălţător să ne gândim că Dumnezeu, pentru a-şi împlini planul, se foloseşte de doi tineri în floarea vârstei, în momentul viselor celor mai îndrăzneţe, când inima este cea mai generoasă. Eu cred că şi Maria şi Iosif erau tineri în momentul în care Dumnezeu le-a încredinţat aceste misiuni extraordinare; erau tineri care îşi făceau planuri pentru viitori.

Citeşte mai mult»

Cuvinte de aur

“Când voi fi coborât în criptă, voi putea spune, ca mulţi alţii, ‘Zilele muncii mele s-au sfârşit’, dar nu voi putea spune ‘Viaţa mea s-a sfârşit’. Mormântul nu este o alee înfundată; este un drum ce conduce dincolo. Marchează sfârşitul unui apus şi începutul unor noi zori.” (Victor Hugo)

Citeşte mai mult»

Dumnezeu nu este în criză... de iubire

Sfântul Augustin spunea la un moment dat că dacă, din cauza unui cataclism, toate Bibliile din lume s-ar pierde şi nu ar mai rămâne decât una singură, şi chiar dacă din această singură Biblie doar o pagină s-ar mai putea citi şi din această pagină doar un singur rând, şi dacă acest rând ar fi cel din Sfântul Ioan care spune: “Dumnezeu este iubire”, atunci totul ar fi salvat.

“Dumnezeu este iubire” – acesta este, practic, mesajul central pe care suntem chemaţi să-l aprofundăm în această duminică a IV-a din Postul Mare, împreună cu semnul prin care Dumnezeu şi-a manifestat în gradul cel mai înalt iubirea sa faţă de noi: Crucea lui Cristos. Toate lecturile din Sfânta Scriptură proclamate astăzi gravitează în jurul acestui adevăr central.

Citeşte mai mult»

A fi/a rămâne om e lucru mare

În seara aceasta am participat la o lectio divina cu studenţii. M-am convins o dată în plus de adevărul cuvintelor Scripturii: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere şi mai pătrunzător decât o sabie cu două tăişuri” (Evrei 4,12). Am ales pentru meditaţie parabola Fiului risipitor, sau mai bine zis Parabola Tatălui milostiv. Credeam că ştiu cam totul despre acest text; dar m-am înşelat. Fiecare împărtăşire făcută de participanţi îmi descoperea semnificaţii noi şi profunde care intersectează viaţa noastră de credinţă. Da, Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere…

Mie mi-au rămas în minte aceste cuvinte: „ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii”. Nu şi-ar fi dorit doar să-şi aline foamea cu roşcovele porcilor, ci să se sature cu acestea. Oare să fi ajuns acest tânăr să invidieze porcii sătui pe care îi păştea?

Citeşte mai mult»

Attende Domine

Citeşte mai mult»

Trei cuvinte: “Casa lui Dumnezeu” sau “peşteră de tâlhari”?

În duminica a treia din Postul Mare (Anul B) ascultăm şi medităm Evanghelia alungării negustorilor din Templu. Isus „a făcut un bici din funii şi i-a izgonit pe toţi afară din templu, împreună cu oile şi boii, a aruncat pe jos banii schimbătorilor şi le-a răsturnat tarabele”.

Ce se întâmplase? Templul înceta să mai fie o locuinţă a lui Dumnezeu şi un loc de întâlnire al omului cu Creatorul său. Devenise tot mai mult o piaţă publică în care mergeai pentru a vinde şi a cumpăra (se întâmpla asta mai ales în pragul sărbătorii Paştelui când Ierusalimul devenea neîncăpător din cauza nenumăraţilor pelerini veniţi de peste tot).

În astfel de condiţii, Isus reafirmă cu putere identitatea şi finalitatea originară a Templului: el este Casa Tatălui şi loc de rugăciune, de întâlnire şi dialog al omului cu Dumnezeu.

Citeşte mai mult»

Călătorie plăcută în trenul vieţii!

Urcăm şi coborâm des, există accidente, surprize plăcute la unele staţii şi tristeţe adâncă la altele. Atunci când ne naştem şi urcăm în tren şi întâlnim oameni despre care credem că ne vor însoţi pe tot parcursul călătoriei noastre: părinţii noştri...

Din păcate adevărul este un pic altul. Ei coboară la o staţie şi ne lasă pe noi fără dragostea şi ataşamentul lor, fără prietenia lor necondiţionată şi compania lor inspirată. E drept că în tren urcă alte persoane care vor ocupa un loc important în călătoria noastră. Aceştia sunt fraţii noştri, prietenii noştri şi acei oameni minunaţi pe care îi iubim.

Citeşte mai mult»

La mulţi ani, mamă! La mulţi ani, femeie!

Astăzi este 8 martie, o zi deosebită în care copiii îşi îndreaptă gândul, rugăciunea şi afecţiunea către mamele lor, soţii îşi arată preţuirea şi dragostea faţă de soţiile lor, iar tinerii oferă atenţia lor delicată colegelor, prietenelor sau logodnicelor lor. Toate acestea se întâmplă de 8 Martie pentru că în această zi se celebrează Ziua Internaţională a femeii.

Este drept, această zi, aşa cum arată ea astăzi, poate părea un pic deplasată (mă refer, mai ales, la tot ce înseamnă comercializarea acestei sărbători). Dar, pe de altă parte, cred totuşi că toate tradiţiile şi obiceiurile care s-au ţesut în jurul acestei sărbători reprezintă un mod de a recupera ceva din ceea ce nu i s-a recunoscut femeii în decursul secolelor (demnitatea umană, egalitatea ei cu bărbatul şi multe alte drepturi care i-au fost recunoscute abia în secolul al XX-lea). Nu întâmplător, această zi a apărut în istorie ca un strigăt insistent din partea femeii de a avea parte de acele drepturi care nu îi erau recunoscute.

Citeşte mai mult»

Micile bucurii ale vieţii

O adevarata lectie... Vizionare plăcută!

S-au schimbat preţurile?

Nu cu mulţi ani în urmă, într-un mare oraş s-a spart un magazin. Nimic deosebit la prima vedere, nu? Şi totuşi, nu e chiar aşa de obişnuit…

În timpul nopţii câţiva indivizi au reuşit să intre în magazin şi să stea suficient timp ca să-şi ducă planul la bun sfârşit fără a fi observaţi. Partea interesantă a scenei este că aceşti inşi nu au furat nimic din magazin, absolut nimic. Nu s-a luat nici cel mai puţin valoros obiect din magazin. Dar ceea ce au făcut ei a fost ridicol. În loc să fure ceva, ei au schimbat preţurile la toate produsele. Astfel, au luat eticheta de la un laptop care costa 400 de euro şi l-au pus la telefoanele mobile care costau 80 de euro, iar preţul abţibildului, care costa 5 euro, a fost pus la obiecte mult mai scumpe. Etichetele cu preţuri mici au fost puse la obiectele valoroase care costau mult mai mult, iar cele cu preţuri mari la obiectele mai puţin valoroase. Au schimbat preţurile la toate obiectele din magazin…

Citeşte mai mult»

O familie din Kenia ne învaţă altruismul

Auzim de multe ori vorbindu-se despre Kenia. Mai ales noi, catolicii din Dieceza de Iaşi, acest nume de ţară, Kenia, îl legăm de misiunea de la Maikona, acolo unde avem misionari pe care încercăm să-i susţinem prin rugăciuni şi prin ajutoare băneşti. De aceea, avem de cele mai multe ori o privire compătimitoare faţă de locuitorii acestei ţări, văzându-i undeva departe de noi din cele mai multe puncte de vedere.

Dar nu este chiar aşa. Cel puţin dintr-un punct de vedere noi suntem aceea care avem nevoie de ei, de exemplul lor... 

Astăzi am găsit un articol foarte interesant care povesteşte cazul unei soţii şi mame a trei copii care, în ultimii şase ani de viaţă a deschis uşa casei sale - pe care o împarte cu soţul şi cei trei copii - pentru 49 de copii orfani (BBC News).

Citeşte mai mult»

Părintele celor ce cred

Credinţa… Un dar gratuit al lui Dumnezeu menit să aline singurătatea, neputinţa şi fragilitatea omului!

Credinţa… Un act de încredere al omului în Creatorul şi Mântuitorul său, prin care pariază totul pe Dumnezeu!

Credinţa… O comoară atât de importantă şi frumoasă purtată de oameni în vase fragile de lut!

Cât de importantă este credinţa…! Câte minuni este capabilă să facă ea în viaţa oamenilor!

Câte minuni a făcut ea în viaţa lui Abraham – acest bărbat chemat de Dumnezeu să părăsească pământul şi casa părinţilor săi, pentru a se deschide unui „viitor total nesigur pentru el”. Putea alege să rămână cu părinţii săi, dar nu a făcut-o – a avut încredere în Dumnezeu, a pariat totul pe El.

Citeşte mai mult»

Cuvintele care omoară...

De multe ori m-am întrebat: ce anume l-a făcut pe Isus în Grădina Ghtsemani să-i ceară Tatălui său o „învoire”: „Tată, dacă este cu putinţă, să treacă paharul acesta de la Mine”. Oare ce-l apăsa pe Isus cel mai mult în acele momente, ce îi era cel mai greu să suporte din cele ce urmau? Oare părăsirea din partea „prietenilor”? Oare suferinţa, durerea? Oare biciuirea sau moartea?

Nu aş şti să răspund cu exactitate. Şi nimeni nu poate face acest lucru. Dar, sunt convins, unul din cele mai grele momente prin care a trecut Dumnezeu ca om a fost scena batjocorii la care a fost supus în timp ce era pe cruce. Nu e vorba de piroane şi ciocane, ci de cuvinte de ocară aruncate aspra sa în semn de total dispreţ.

Să ne amintim câteva din acestea… Spectatorii strigau: „Dacă eşti tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce”. Liderii religioşi râdeau ironic spunând: „Pe alţii i-a salvat, iar pe sine nu se poate salva”. Soldaţii îşi băteau şi ei joc de victima lor prin aceste cuvinte: „Dacă tu eşti Regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi”. Până şi tâlharul strigă la el: „Nu eşti tu Cristosul? Salvează-te pe tine însuţi şi pe noi”.

Citeşte mai mult»

Primăvara

Atâtea păsări cântătoare
atâtea flori în lung şi-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?

Ce înţelept şi prin ce lege
aduce-atâtea frumuseţi,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieţi?

Un ghiocel din muşchi se-arată
şi-un strop de rouă dă-n vileag.
Nu-i oare lacrimă curată
de bucurie şi de drag?

Citeşte mai mult»