Anti–Geneza şi plânsul lui Dumnezeu

În cele din urmă omul a distrus pământul.

Pământul era frumos
Iar deasupra lui plutea spiritul omului
care a distrus totul.

Şi omul a zis: "Să fie întuneric".
Şi a văzut omul că întunericul era bun,
şi a numit întunericul „siguranţă”;
şi s-au împărţit în rase, religii şi clase.
Nu a fost seară, şi nu a fost dimineaţă
în a şaptea zi înaintea sfârşitului. 

Şi omul a zis: "Să fie un stat (guvern) puternic"
pentru a domni peste noi în întunericul nostru...
Să fie armate pentru a ucide.

Îi vom persecuta şi îi vom ucide

pe cei care ne spun adevărul,

pentru că nouă ne place întunericul.

Nu a fost seară şi nu a fost dimineaţă

În a şasea zi înaintea sfârşitului.

Şi omul a zis: „Să fie rachete şi bombe”

Pentru a ucide mai uşor şi mai repede.

Şi să fie cuptoare şi camere de gazare pentru a ne fi mai uşor.

A fost a cincia zi înaintea sfârşitului.

Şi omul a zis: „Să fie droguri”!

Şi alte mijloace de refulare,

Pentru că un oarecare disconfort se constată

Şi deranjează comoditatea noastră.

A fost a patra zi înaintea sfârşitului.

Şi omul a zis: „Să fie diviziuni între naţiuni”,

Pentru a putea şti care este duşmanul nostru
Şi a fost a treia zi înaintea sfârşitului.

Şi ultimul lucru pe care l-a spus omul:

„Să-l facem pe Dumnezeu după imaginea noastră

După asemănarea noastră

Şi să nu fie un alt Dumnezeu

Pentru a concura cu noi.

Să spunem că Dumnezeu gândeşte cum gândim noi

Că urăşte cum urâm noi

Şi că ucide cum ucidem noi”.

A fost a doua zi înaintea sfârşitului.

În ultima zi a fost un mare accident pe toată faţa pământului;

Focul a curăţat frumoasa planeta,

Şi a fost tăcere.

Şi Domnul Dumnezeu a văzut
toate câte le-a făcut omul, 

Şi în tăcerea care învăluiau resturile arse, Dumnezeu a început să plângă.

(Traducere din limba italiana, Vasile Petrisor)