Postul Mare împreună cu Sf. Augustin. Postul Mare și umilința

Introducere
Virtutea specifică Postului Mare, spune sf. Augustin, este umilința. Exemplul suprem de umilință este însuși Cristos: de la nașterea sa într-un grajd până la moartea pe cruce, toată viața lui Isus a fost trăită sub semnul umilinței. Chiar dacă era Fiul lui Dumnezeu, nu a socotit ca pe o pradă egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a nimicit pe sine luând fire de rob, făcându-se asemenea oamenilor; în toate arătându-se ca un om, s-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce (Fil. 2, 6-9). Isus a trăit în mod concret definiția pe care a dat-o despre sine: învățați de la mine căci sunt blând și smerit cu inima (Mt. 11,29). Blând este acela care se deschide să primească voința lui Dumnezeu; umil este acela care identifică propriul bine în a împlini voința lui Dumnezeu

"Iată că a mai trecut un an și a sosit din nou timpul Postului Mare, iar eu ma simt dator să va adresez câteva îndemnuri. Și voi, de fapt, sunteți datori față de Dumnezeu să trăiți în mod adecvat acest timp, săvârșind fapte care să vă ajute pe voi, nu pe Dumnezeu. Creștinul și în alte perioade ale anului trebuie să fie zelos în rugăciune, post și pomana. Totuși, acest timp solemn trebuie să îi stimuleze și pe aceea care în alte zile sunt leneși în a împlini aceste lucruri. Dar și cei care în mod constant se preocupă să facă fapte bune, acum trebuie să le împlinească cu și mai mult zel. Viața pe care o trăim în această lume este timpul umilinței noastre și este simbolizată de aceste zile în care Cristos Domnul, care a suferit și a murit pentru noi o dată pentru totdeauna, pare că se întoarce în fiecare an ca să sufere. Într-adevăr, ceea ce a fost făcut o dată pentru totdeauna, pentru ca viața noastră să se reînnoiască, se celebrează în fiecare an pentru a ne aduce aminte de ceea ce s-a întâmplat atunci. Prin urmare, dacă trebuie să fim umili (...) pe tot parcursul pelerinajului nostru pământesc, în care ne întâlnim cu atâtea tentații, cu atât mai mult trebuie să trăim în umilință aceste zile, în care nu doar că parcurgem acest timp al umilinței noastre, ci îl și simbolizăm printr-o celebrare specială. Umilința lui Cristos ne-a învățat să fim și noi umili: prin moarte, s-a supus păcătoșilor; glorificarea lui Cristos ne glorifică și pe noi; cu învierea sa din morți, de fapt, el a precedat pe cei ce aveau să creadă în el. Dacă am murit cu Cristos - spune Apostolul - să și trăim cu el; dacă rămânem cu el, vom și domni împreună cu el (2Tim. 2,11-12). Prima parte a acestei expresii a Apostolului să o celebrăm acum cu devoțiunea cuvenita, apropiindu-se pătimirea sa; a doua parte o vom celebra după Paște. După Paște, într-adevăr, după ce vom parcurge aceste zile în care ne arătăm umilința noastră, vom experimenta și timpul glorificării noastre, chiar dacă nu va putea fi în întregime realizată, deoarece nu va fi încă viziunea (beatifică). Acum deci să strigăm spre Domnul cu rugăciuni insistente; apoi vom fi umpluți în mod abundent de bucurie prin cântări de laudă. (Serm. 206, 1).

Pe scurt...
Domnul nostru Isus Cristos ne-a dat exemplu, pentru ca, întrucât suntem creștini, ori să îl imităm pe el ori pe alții care l-au imitat pe el. (Serm. 5, 1)