Postul Mare împreună cu sf. Augustin. Ispitirea lui Isus și ispitirile noastre

Introducere

De la Adam încoace, orice om este chemat să demonstreze în mod constant fidelitatea sa față de Dumnezeu în fața tentațiilor Celui Rău. Alegerea între bine și rău nu o facem o dată pentru totdeauna, ci trebuie să o repetăm zilnic. Iată de ce avem nevoie de învățătura lui Isus, care a fost și el tentat în pustiu: “dacă el nu ar fi învins ispititorul, cum ai fi putut învăța cum trebuie să lupți împotriva lui?” Cele trei ispite la care a fost supus Isus sintetizează cele trei dimensiuni fragile ale vieții omului: dorința necontrolată de a poseda și de a acumula bunuri materiale (pietre transformate în pâine), dorința de putere (posedarea împărățiilor pământului) și dorința de omnipotență (refuzul de a-l adora pe Dumnezeu). Pentru a învinge zilnic aceste ispite/tentații omul dispune de un instrument care nu poate da greș: Cuvântul lui Dumnezeu.

"După patruzeci de zile, Domnului i s-a făcut foame. Ar fi putut să facă în așa fel încât să nu-i fi fost niciodată foame. Dar dacă ar fi procedat astfel, ar mai fi putut să fie ispitit? Și dacă el nu ar fi învins Ispititorul, cum a-i mai fi învățat tu să lupți împotriva lui? I s-a făcut foame, ziceam, și imediat intervine Ispititorul: Spune acestor pietre să se transforme în pâini, dacă ești Fiul lui Dumnezeu (Mt 4,3). Era atât de greu pentru Isus să transforme pietrele în pâini? Nu a săturat el cu cinci pâini mii de persoane (cf. Mt 14, 17-21)? În acel moment a creat pâinea din nimic. De unde s-a găsit atunci o așa mare cantitate de hrană, încât să hrănească atâtea mii de persoane? Originea pâinii era în mâinile Domnului. Nu este nimic straniu în asta: cel care cu cinci pâini a săturat toate acele mii de persoane, este același care în fiecare zi transformă puține bobițe de grâu ascunse în pământ în recolte nemăsurate. Și acestea sunt minuni înfăptuite de Domnul, dar, pentru că se realizează în mod continuu, nu le dăm nici-o importanță. Totuși, fraților, îi era imposibil Domnului să transforme pietrele în pâini? Din pietre el poate face oameni, cum spunea Ioan Botezătorul: Dumnezeu poate să ridice din aceste pietre fii lui Abraham (Mt. 3,9).

Așadar, de ce nu a săvârșit miracolul? Pentru a te învăța cum trebuie să răspunzi Ispititorului. Gândește-te că te afli în necaz; vine ispititorul la tine și îți zice: tu ești creștin și aparții lui Cristos; de ce crezi că te-a abandonat în aceste momente? De ce nu te ajută? Amintește-ți de medic. Uneori el taie și, din acest motiv, pare că abandonează; dar nu abandonează. (…) Fiți tari, fraților! Dacă vreodată sunteți ispitiți de vreo strâmtorare, Dumnezeu este acela care permite asta pentru a vă pune la încercare: el, cel care a pregătit și a păstrat pentru voi o moștenire veșnică. Nu lăsați ca Diavolul să vă zică: Dacă ai fi drept, nu ți-ar trimite oare Dumnezeu pâine prin intermediul unui corb, așa cum i-a trimis lui Elia (1Reg 17,6)? Nu ai citit oare cuvintele: Nu am văzut niciodată părăsit pe cel neprihănit, nici pe urmașii săi cerșindu-și pâine (Ps 36,26)? Răspunde-i Diavolului: Este adevărat ceea ce spune Sfânta Scriptură: Nu am văzut niciodată părăsit pe cel neprihănit, nici pe urmașii săi cerșindu-și pâine; dar eu am o pâine pe care tu nu o cunoști. Ce fel de pâine? Ascultă ceea ce zice Domnul: Nu doar cu pâine trăiește omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu (cf. Mt. 4,4). Nu crezi că Cuvântul lui Dumnezeu este pâine? Dacă nu ar fi fost pâine Cuvântu lui Dumnezeu, prin intermediul căruia s-au făcut toate lucrurile, Domnul nu ar fi spus: Eu sunt pâinea vieții, eu cel care am coborât din cer (cf. In 6,41)". (En. in Ps. 90, d. 2, 6-7)

Pe scurt…
"Cristos a devenit pentru noi cale în acest exil, pentru ca, pășind pe urmele lui, să nu ne pierdem, să nu cădem, să nu ne rătăcim printre hoți, să nu cădem în capcane" (En. in Ps. 90, d. 2, 1).