Nu este foarte greu să sesizăm că în jurul multor sărbători creştine s-au brodat tot felul de tradiţii care tind să substituie conţinutul religios al acestora. Aşa se face că la Crăciun se obişnuieşte să se împodobească brazi, să se umple oraşele de luminiţe colorate, să ne împărţim cadouri, să ne îmbrăcăm în moşi cu barbă deasă… De asemenea, cu ocazia sărbătorii Paştelui iepuraşul care aduce cadouri celor dragi reprezintă un „accesoriu” ce nu trebuie să lipsească din peisajul acestei sărbători. Dar sunt şi alte memorii ale unor sfinţi creştini care sunt însoţite de astfel de reprezentări populare. De exemplu, de sfântul Ilie, mai ales în ambientul ortodox, tinerele fete au ocazia să afle dacă îşi vor găsi jumătatea în anul care urmează.
Nu este lipsit de importanţă faptul că multe din aceste tradiţii, deşi s-au născut şi s-au dezvoltat în jurul unor sărbători creştine, au un conţinut cel puţin dubios din punct de vedere creştin-moral. Exemplul cel mai elocvent în acest sens îl reprezintă memoria sfântului Valentin, pe care creştinii catolici îl celebrează în fiecare an la data de 13 februarie. Pentru a descoperi mai uşor „abuzurile” care se fac astăzi pe marginea sărbătorii lui, să vedem mai întâi cine a fost el.
Sfântul Valentin a trăit în secolele II-III, în perioada împăratului roman Claudius al II-lea. Acest împărat a observat la un moment dat că soldaţii necăsătoriţi sunt mai devotaţi şi mai ambiţioşi decât cei căsătoriţi, care trebuiau să se gândească şi la familiile lor, la problemele căsniciei, ale copiilor, ale soţiilor. Astfel, el a dat un decret prin care interzicea oficierea căsătoriilor soldaţilor, tocmai pentru a favoriza în ei o forţă militară detaşată de această problemă. Ei bine, acest preot pe nume Valentin nu a considerat normal acest decret şi s-a împotrivit, continuând să îi căsătorească pe creştinii care urmau să meargă la luptă. Prin decretul său, împăratul Claudius încuraja indirect desfrâul şi dezmăţul printre soldaţii săi, în timp ce sfântul Valentin a încercat să oprească acest lucru înjositor şi să-i sensibilizeze pe toţi oamenii asupra valorii legăturii matrimoniale care se stabileşte prin Sacramentul Căsătoriei. Aşadar, sfântul Valentin poate fi considerat cu adevărat un sfânt al căsătoriei, un sfânt care a exaltat iubirea curată dintre tineri, iubire care este orientată şi se împlineşte în Sacramentul Căsătoriei. Pentru această cauză Sfântul Valentin a preferat să moară decât să admită ca tinerii să trăiască necăsătoriţi în desfrâu.
Să trecem acum la tradiţiile dezvoltate în jurul acestui sfânt. Ziua în care se celebrează memoria lui este numită astăzi „Ziua îndrăgostiţilor”, o zi în care tinerii îndrăgostiţi îşi împart unii altora inimioare şi împărtăşesc tot felul de obiceiuri şi atitudini care nu numai că nu au nimic în comun cu acest sfânt, ci chiar sunt opuse mesajului pe care el ni l-a transmis. Sfântul Valentin, spuneam mai sus, este sfântul căsătoriei, însă astăzi el este transformat în sfântul desfrâului. Se organizează pe marginea acestei zile tot felul de spectacole prin care se promovează hedonismul, plăcerea de moment, se oficiază căsătorii ad-hoc, valabile doar pentru 24 de ore, inducându-se în subconştientul tânărului că problema căsătoriei este una strict contractuală şi care poate fi reziliată ori de câte ori vrem noi; se fac declaraţii de dragoste publice si, mai ales, televizate, doar de dragul shou-ului. In acest fel, iubirea devine un sentiment „comercial”, bun de scos pe piaţă, şi nimic mai mult. Dacă sfântul Valentin interzicea relaţiile din afara căsătoriei, ele astăzi se promovează într-un mod alarmant, mai ales în cadrul acestei sărbători.
Cu siguranţă sărbătoarea sfântului Valentin ar trebui celebrată altfel. Ar trebui să se promoveze tocmai contrariul a ceea ce se promovează astăzi. Ar fi bine ca această sărbătoare să fie cu adevărat o sărbătoarea a familiei creştine, o sărbătoare a iubirii adevărate şi curate. Ar fi bine ca această zi să fie declarată drept „Ziua dragostei curate”, a frumuseţii iubirii care nu moare niciodată, şi nicidecum să continue să rămână, aşa cum este astăzi, o zi prin excelenţă a plăcerii şi a senzualităţii. Ziua sfântului Valentin să fie ziua în care să poţi oferi celor dragi ceea ce ai mai frumos… Şi ce este mai frumos, mai uman, mai creştin, decât o iubire sinceră şi curată?!