În prima
duminică din Postul Mare, Biserica ne invită să reflectăm asupra perioadei de
40 de zile pe care Isus, după Botezul în râul Iordan, se retrage în pustiu,
unde este ispitit de către Diavol.
Se retrage în
pustiu, departe de lume, de aglomeraţie, pentru a fi Tatăl său într-o relaţie
profundă de intimitate. Numai aşa devine pregătit să-l înfrunte pe Cel Rău.
Postul Mare este
timpul în care şi noi suntem chemaţi să facem experienţa "pustiului";
să găsim momente în care să ne sustragem ritmului ameţitor pe care îl impune
societatea în mijlocul căreia trăim, pentru a ne situa mai aproape de noi
înşine şi de Dumnezeu. Pustiul este timpul tăcerii şi al reculegerii
pe care trebuie să-l experimentăm în acest timp favorabil.
Vedeţi, de
foarte multe ori suntem influenţaţi în acţiunile, în comportamentul nostru de
ceilalţi. Ei bine, retrăgându-ne în deşertul tăcerii ne vom regăsi pe noi
înşine, pentru a nu fi influenţaţi în alegerile noastre de ceilalţi, de ceea ce
spun ceilalţi, de ceea ce fac ceilalţi, de modul în care gândesc ceilalţi. În
pustiu înveţi să trăieşti pe picioarele tale, nu aşa cum dictează ceilalţi, nu
aşa cum trăiesc ceilalţi, lăsându-te purtat de val. În acest pustiu al tăcerii
te întâlneşti cu tine însuţi, descoperi ce este cu adevărat important pentru
tine, te descoperi pe tine însuţi şi îl descoperi pe Dumnezeu. Pustiul este
momentul decisiv din viaţa noastră când ne decidem pentru ce trăim, cum trăim,
cu cine trăim. Este momentul în care, favorizat de tăcere, te pui faţă-n faţă
cu viaţa ta şi vezi ce ar trebui să mai schimbi în ea pentru a nu o irosi.
Trebuie să facem această experienţă a deşertului. Pustiul ne face mai
puternici, ne face mai liberi, pustiul ne face să (re)devenim oameni.
Iată şi textul pe
care ni-l propune sfânta Biserica spre reflecţie mâine:
Şi, îndată, Duhul l-a dus în pustiu. Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreună cu fiarele, iar îngerii îi slujeau. După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu şi spunând: “S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”. (Marcu 1,12-15)