Evanghelia pe care o vom asculta duminica aceasta, este de o frumuseţe şi de o bogăţie extraordinară! Ce binecuvântare pentru paraliticul din Evanghelie că avea prieteni adevăraţi care au avut capacitatea să vadă că lângă ei există cineva care are mai multă nevoie de ajutor decât aveau ei! Mă gândesc că aveau şi ei probleme, aveau şi ei nevoie de ajutorul lui Isus... Cine nu ar avea? Dar ei se gândesc mai întâi la acest nefericit bolnav... Paraliticul, practic, nu ar fi putut ajunge în faţa lui Isus, dacă nu existau aceşti patru prieteni...
Doamne, ajută-ne să fim şi noi prieteni adevăraţi ai tuturor acelora care au nevoie să ajungă în faţa ta! Dă-ne aceiaşi credinţă pe care au avut-o prietenii paraliticului, pentru ca, atunci când mulţimile ne împiedică să ajungem la tine, să găsim totdeauna soluţia de a te găsi şi a te întâlni!
Iată textul Evangheliei din duminica a VII-a de peste an:
Când a intrat din nou în Cafarnaum, după câteva zile, s-a auzit că el este în casă. Mulţi s-au adunat, aşa încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar el le vestea cuvântul. Au venit la el aducând un paralizat purtat de patru [bărbaţi]. Şi, neputând să-l aducă până la el din cauza mulţimii, au desfăcut acoperişul unde era el şi, după ce au făcut o deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paralizatul. Văzând credinţa lor, Isus i-a spus celui paralizat: “Fiule, îţi sunt iertate păcatele!” Stăteau acolo unii cărturari care se întrebau în inimile lor: “De ce vorbeşte acesta astfel? E o blasfemie! Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” Îndată ce a cunoscut Isus în duhul său că ei se întreabă astfel în sine, le-a spus: “De ce gândiţi astfel în inimile voastre? Ce este mai uşor: a spune celui paralizat «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»? Însă, ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus celui paralizat – îţi spun: ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!” El s-a ridicat şi îndată, luându-şi targa, a ieşit în văzul tuturor aşa încât toţi erau uluiţi şi-l preamăreau pe Dumnezeu, spunând: “Niciodată nu am văzut aşa ceva”. (Marcu 2,1-12)